French    Spanish    German    Finnish    Greek    Polish    Swedish
Youtube

Concurs “Povestea mea de 10”: Monolog de cursa lunga.

iul 16, 2017   //    Articole, Povestea mea de 10  //   Niciun comentariu

“Hai, Sorina, inca putin! Stiu ca poti. Mai bea o gura de apa! Respira! Da! Respira mult! Si da-i batai”.

Ora 9:30. Se da startul.

Lume multa, agitatie, incalzire, joc de glezne, montat ipoduri si aplicatii de cronometrat caloriile.

Fiecare isi gaseste propriul spatiu de a-si desfasura energiile. Propriul spatiu de a lupta cu demonii interiori.

Sa tin pasul, sa fiu in forma, sa stiu sa concurez cu mine si nu cu ceilalti. Sa am psihicul de fier pentru momentul in care o sa pic. Asta este pentru mine adevarata provocare!

Am pornit. Muzica buna in casti. Incalzirea merge bine.

“Se vede ca m-am antrenat nitel. Da, face bine sala. Iar baiatul asta din casti imi canta ca “nu sunt piesa, sunt hit”. Dimineata e delicioasa. Nici frig, nici cald, numai bun de alergat”.

Fara sa-mi dau seama ma tot invart: Izvor, Casa Poporului, Unirii, Eroilor, iar Izvor, stanga, dreapta, ba o bucla, ba alta, pana ajung la Biblioteca Nationala. Au zburat primii 7 kilometri. Neasteptat de repede.

“Dar ce ma fac? Am inceput sa obosesc. Oare o sa fiu capabila sa mai alerg inca 14? Doamne fereste, nici o sansa. Dar ii dau inainte. Sigur mai pot putin. Ah, uite si punctul de oprire cu apa si fructe. Aici imi revin! Simt!”

Piata Alba Iulia. “Doamne, cati oameni si ce liniste. Hmm, multi nebuni, asadar! Eu n-am treaba acasa, dar nici ei, mah? Cata lume sa fie pasionata de sport? Dar las’ ca-i de bine. Poate mai renuntam si noi ca popor la toate Mc-urile si Kfcurile alea. Of, Sorina, iar debitezi! Inceteaza!

Si nenea ala? Alearga in slapi?! E din Danemarca, scrie pe tricoul lui. Ce tip de alergator o mai fi si asta? Nu-l dor picioarele? Ah, apropo de picioare. Eu ce ma fac? Ma doare glezna. Bine ca s-a gasit acu s-o faca pe nebuna. Dar nu-i nimic, n-a ajuns sa ma opreasca pe mine o glezna. Ii dau tare!

Of, Sorina, dar trebuie sa-ti asculti corpul. El stie cel mai bine ce poti si cat poti. Gata! Ai obosit! Esti varza! Nu te mai salveaza nimic! Poti sa mergi putin, dar sigur renunti daca te opresti. Nu, nu, nu e cazul sa ma opresc. Uite urmatorul semn ce indica kilometrajul. 9 km abia! WTF!? (Where The Finish – nu va ganditi la alte prostii). Mai am o viata de alergat! Dar hai ca poti! Uite, te incurajeaza oamenii de pe strada! Esti in grafic. Taci si nu te mai plange atat!

Of, uite-o si pe doamna aia in varsta ce alearga de mama focului. Si tu te vaiti atat. Hai ca incet, incet ai ajuns si la stadion. E de bine. Umeaza acum bucla de intoarcere, si in 2 timpi si 3 miscari esti inapoi la Casa Poporului. Ce maaaah? Incojuram si stadionul?! Auch, dureros! Mi-au fost date toate ideile peste cap! Nu ceda, nu ceda! Poti! Esti misto, sexy si poti! N-ai venit aici sa cedezi.

Dar pana la urma, de ce mama ei de treaba am venit eu aici? Ce-mi trebuie mie semi maraton? Prietenii mei dorm sau se pregatesc de bere si gratare iar eu transpir aici ca nebuna. Aaaa da, pentru ca-mi place! Da, da, uitasem. Imi place. Da, mah, imi place! Ma simt bine cand alerg. Si imi face bine. De asta am venit.

Pamantul catre Sorina! O sa mor aici! Apa, apa, vreau apa! Galeti de apa, fantani de apa, o Dunare vreau! Ah, o doamna imi intinde o sticla de apa! Sa-i dea Dumnezeu sanatate! E Pacer, acum vad! Pacer de 2h si 10 min. Aaaa, deci sunt in grafic! Blana sunt! Imi propusesm sa urmaresc Pacerul de 2h si 20. Sunt cu 10 minute inainte fata de ce mi-am propus. Yeeey, sunt super! Gata! Mi-am revenit, sunt in forma, ma simt bine, ma distrez. Da Sorina, hai ca poti, nu fi culmea, sa renunti acum! Mai bea apa si taci acolo. Si mai spune-i creierului astuia sa nu mai debiteze atat!

Uite un domn in scaun cu rotile care participa la concurs. Toata admiratia si respectul pentru el! Clar un om care are puterea sa se trezesca zilnic cu chef de viata si zambetul pe buze! Sa ne fie un exemplu demn de urmat. Da, da, tot respectul!

Hopa! Uite si Casa Poporului. Gata! Sunt aproape! Inca putin! Incepe si ultima bucla pe Unirii. Spre Eroilor. Doamneee, inca 4 kilometri. Hai ca poti, hai ca poti! Si nu intra in criza aia, specifica tie. Sa te vaiti si sa crezi ca o sa mori acum la sfarsit.

Inca un 1 kilometru! Wow! Ma opresc la standul de apa si fructe. Inca putina energie, inca putina! Tot o sa lesin la finish! Stiu sigur. Merg. Merg cativa pasi buni. Mi-am revenit. O iau de la capat! Sunt bine.

Oamenii de pe margine ne aplauda. Da, am facut-o si pe asta. Mi-am batut propriu record, am luptat cu mine si m-am invins. Ma simt bine. N-am lesinat, doar ma plang. “Aiurea in tramvai”. Cum imi place mie.

Ora 11:47 Am pasit linia de finish. Apa, fructe, masaj si febra musculara. Asta ma asteapta.

2h si 17 minute. Timp in care m-am luptat cu demonii. Sa-i inving eu?! Sa-i las pe ei sa ma invinga?!

In cazul in care nu v-ati prins inca, acesta este monologul meu interior sustinut cu ocazia Half Marathon Bucharest. Stari frumoase si nebune prin care trece un alergator in ziua cea mare. O experienta de neuitat, care m-a facut sa capat mai multa incredere in propriul meu corp si sa invat sa lupt pentru mine.

La o realizare si mai mare, zic! Vara abia incepe!

Cheers,

Sorina cea albastra 🙂

 

Impartaseste cu noi povestea ta la Raiffeisen Bank Bucharest Marathon si castiga invitatii gratuite la editia aniversara de 10 ani. Detalii regulament – aici.

#RunInBucharest #BucharestMarathon10

Comments are closed.